Biografie
Ma gandeam "cu groaza" zilele acestea ca au trecut cincisprezece ani de cand cantam impreuna - Adi, Feli si cu mine. Cincisprezece ani de cand, cel putin odata pe saptamana, ne intalnim proaspeti, trasi la patru ace, iar dupa multe ore de munca extenuanta si stres, aratam precum minerii care ies din sut.
La inceputuri ma limitam sa constat amuzat doar metamorfoza prin care treceau unii dintre clientii nostri, la "evenimentele" la care cantam. Sobri, eleganti, ferchezuiti - la debutul petrecerii - si... de nerecunoscut - la final.
Cu timpul, am devenit mai atent si la transformarile prin care treceam eu si colegii mei. Au fost multe de vazut in cei cincisprezece ani... Am trecut prin stari situate pe intreg spectrul trairilor sufletesti.
In conditii de extenuare si stres, partea intunecata a fiecaruia dintre noi iesea mai pronuntat in evidenta, iar... "diavolul te indeamna sa-ti versi rautatea in capul vecinilor cu care te intalnesti in fiecare zi, si bunavointa sa ti-o risipesti aiurea, diluata in imaginar"... (C.S Lewis). Exista o singura modalitate de a trata si depasi acele tensiuni inerente, care puteau fi fatale relatiilor din trupa. Acum, uitandu-ma in urma, ma bucur ca am descoperit-o impreuna: terapia prin ras. Astazi imi dau seama ca nu neaparat muzica e cea care ne uneste (fiecare dintre noi vine din zone muzicale diferite si asta se vede cu ochiul liber la cantarile noastre), ci faptul ca radem atat de bine impreuna. Revelatia aceasta am avut-o in momentul in care citeam ca."un drac, cel mai bine se alunga, atunci cand nu se lasa dus de textele Scripturii, daca il faci de ras si de batjocura, caci nu se indura sa-l iei peste picior..." (Luther).
In 2003, a aparut Seba in trupa. S-a integrat rapid pentru ca are un ras molipsitor, sanatos si o pregatire muzicala solida, cu care ne-a ajutat sa punem la punct unele lucruri care "scartaiau" din punct de vedere muzical. El e si tehnicianul de sunet cu care am inregistrat cele doua albume ale noastre. Faptul ca suntem de multe ori suspectati ca am face playback i se datoreaza in primul rand lui. Reuseste, cu o clapa si cu un modul de sunet, cantand in timp real, fara a avea nimic inregistrat, sa trezeasca asemenea suspiciuni, ce nu pot decat sa ne maguleasca.
Recent, colegul nostru Sany s-a hotarat sa treaca peste perioada de criza mondiala traind (liber si nu neaparat din muzica) in Germania. ii respectam optiunea si ii multumim pentru cei trei ani in care a fost un coleg extraordinar.
Si pentru ca in perioade de criza te poti baza doar pe prieteni de nadejde, am apelat la Ionut Dorobantu, colegul meu de cant din armata, pe care, la terminarea stagiului militar, il lasasem student la Electrotehnica in Craiova si pe care l-am regasit dupa 10 ani, ca absolvent al Conservatorului din Iasi, sectia chitara clasica. Atunci am insistat, decisiv, sa vina in Timisoara, asa ca astazi, domnu' Ion preda chitara la Facultatea de Muzica din orasul nostru. Chitara lui acustica se aude atat in albumul cu "Suparat", cat si in multe din piesele de pe noul album. Astfel ca nu am facut decat sa-i schimbam statutul de "invitat" in cel de "membru permanent" al trupei.
citeste in continuare